Dorinta sau ingrijorareFormula optimistului
Alegi din agenda telefonului o persoana cu care poti relationa usor pe ideea de testare. Poate fi si unul din parinti dar e mai relevant sa fie cineva de varsta apropiata tie.

Iti pregatesti ceva de notat separat ca sa tii minte mai usor anumite cuvinte.

Vor fi 2 seturi de intrebari. Prima tine de identificarea unor criterii iar urmatoarele tin de directia in care se motiveaza o persoana in acel context.

Asadar suni pe cineva si pui una din urmatoarele intrebari (doar una):

• Ce vrei de la munca ta?
• Ce vrei de la o relatie?
• Ce vrei de la un partener(ă)?
• Ce vrei de la proiectul in care esti acum?

Ideea e sa fie ceva la timpul prezent si important pentru acea persoana. Interesul tau e abia in faza urmatoare. Ai nevoie sa extragi ce fel de om e din perspectiva directie motivarii astfel.

– De ce e important sa ai ……”criteriul” de la intreb 1……………….. (asta) de la munca ta?

Sa iti dau un exemplu ipotetic : As vrea de la un loc de munca sa fie prietenos, cu oameni activi care sa ma provoace tot timpul sa fac lucruri noi. Vreau sa pot avansa repede si sa am un sef cu care sa pot colabora usor.

Un alt tip de raspuns ar putea fi : As vrea sa fie aproape de casa si sa pot parca usor in apropiere. Mi-ar placea sa fie cu beneficii de genul asigurarilor de sanatate pentru familie si sa nu fie foarte strict cu programul de lucru.

In primul caz ar fi de identificat cuvinte de genul : vreau, ma apropii – prietenos, activi, avans rapid, colaborare. In al 2lea caz poti remarca ingrijorarea : aproape, parcare, asigurari, strictete.

Intrebare acum ar suna asa : De ce e important sa fie colegii prietenosi ? Pentru ca imi place sa ma apropii de oameni , empatizez usor si vreau sa ii ascult. De ce e important sa ai asigurare de sanatate platita de firma? etc

Ce concluzii poti trage si la ce le poti folosi?

Din aceasta perspectiva oamenii sunt de doua feluri : unii care se apropie de beneficii si se gandesc la o masina, de exemplu sa fie puternica, cu scaune incalzite, jenti de aluminiu si multi cai putere (mai ales barbatii ) . Altii vor ca aceeasi masina sa consume putin combustibil, sa fie sigura in caz de accident, sa o parchezi usor, etc.

Cum poti observa in al doilea caz oamenii se indeparteaza de posibilele probleme iar in primul caz cauta anumite beneficii. Nu trebuie judecate cele doua categorii ca optimisti sau pesimisti ci doar faptul ca au succes in ceea ce fac aplicand preponderent una dintre strategii.

Poti astfel sa clasifici empiric la inceput si sa asociezi apropierea de beneficii ca fiind specifica exploratorilor dopaminici si negociatorilor estrogenici. Cei mai experti in evaluarea riscurilor sunt artizanii serotonici si directorii testosteronici.

Atentie pana intelegi sablonul ai nevoie de mult exercitiu : minimum 20 de persoane “interogate”.

Apoi tii minte ce filtru folosesc si vei utiliza si tu in vocabular- atunci cand discuti sau negociezi su ei- cuvinte foarte specifice. Astfel cu exploratorii si negociatorii vei folosi expresii cu astfel de cuvinte: a ajunge, obtine, detine, ia, include, atinge, iti permite sa, ai ca avantaj, iata ce ai realiza, etc.

Pentru artizani si directori folosesti expresii de indepartare de griji : nu va trebui sa, rezolva, previne, scapa de , nu este perfect, sa aflam ce nu merge bine, nu vor fi probleme, evita sa, etc.

Una dintre cele mai stresante intrebari pe care ne-o punem adesea noi insine este : “De ce ?”. Si nu doar ca ne punem aceasta intrebare dar ne si sanctionam ulterior cu raspunsuri de genul : pentru ca esti incapabil, pentru ca amani sa faci ce spui, pentru ca… pentru ca ! Si asta pentru ca cel mai adesea in raspunsul la intrebare ne justificam o vina, o vinovatie. Exemple : “De ce ai intarziat?”, “De ce ai uitat cheile?”…de ce, de ce? Daca intrebarea e pusa de altcineva la adresa noastra e si mai grav pentru ca cel mai adesea raspunsul nu e unul de maxim entuziasm ci mai curand o explicatie pentru ceva ce nu intelegem sau nu acceptam ca fiind adevarat. Raspunsul “filozofic” la intrebare este urmatorul: Nu exista adevar ci doar demonstratie. Daca cineva iti spune “ Tu de ce intotdeauna intarzii ? ”.

Ai la indemana si tu o afirmatie : “A fost macar odata cazul in care n-am intarziat, in care am fost punctual ?” . In acest caz ar trebui sa dispara cuvantul “intodeauna” din intrebarea initiala, nu? Si astfel de la “anchetat” devii tu anchetator. Asadar o prima tehnica de evitare a justificarii in fata cuiva este sa transformi afirmatia lui intr-o intrebare la care el (ea ) sa raspunda… si astfel se rupe bucla invinovatirii. Fa cateva exercitii cu cineva din jur sau pe telefon ca sa vezi daca merge. Si iti mai dau o solutie pentru intrebarea autosabotanta “de ce” atunci cand ti-o adresezi tu, tie, in dialogul tau interior. “De ce nu pot fi punctual ?”… poate deveni mai putin stresanta daca iti spui :”Sunt curios, oare de ce nu pot fi punctual?”. In felul acesta atenuezi impactul si iti dai voie sa fii creativ in raspuns. Poate ca persoana cu care te intalneai nu merita sau o stiai intelegatoare…etc.

Concluzionand: ai la indemana doua tehnici pentru a deveni mai optimist.

Prima ar fi sa transformi afirmatiile sau intrebarile interlocutorului in intrebari.

A doua solutie este sa schimbi sensul intrebarii “DE CE ?” cu o mica extensie “Sunt curios, oare DE CE”.

Retine inca un lucru “cititul nu e si invatatura”. Doar exersatul il transforma in cunoastere!